Cele patru țeluri ale vieții: Dharma, Artha, Kama și Moksha

Analogic, călătoria spirituală poate fi privită ca ascensiunea unei piramide. Înțelepții Indiei antice știau că omul poate urca această piramidă prin merite de bunătate față de ceilalți și poate decade prin nemerite, provocând suferință. Piramida are o bază, ne ridicăm treptat, pas cu pas, până când ajungem în punctul cel mai înalt. În viziunea vedică, această structură piramidală a vieții umane este alcătuită din patru aspecte numite dharmasAceste relații eterne au dat naștere conceptului numit purushartha. Literal purushartha înseamnă obiectiv al vieții. Cele patru dharmas sau purushastras sunt obiectivele finale ale vieții pe care le reunim într-un singur focar de atenție. Yoga este puterea prin care le realizăm.

Uneori 
dharma mai este numită Sanathana Dharma, o dharma eternă, o dharma care nu va pieri deoarece sursa sa se află adânc în Eternitate. 

Adevărul pur este dificil de înțeles și de aceea ni s-a cerut să-L vedem ca pe un obiectiv cu patru fațete, și anume:

Dharma – a trăi conform potențialului nostru uman cel mai înalt și al scopului Divin interior;
Artha – stabilirea unor țeluri și repere care impulsionează și asigură scopul interior;
Kama – împlinirea dorințelor inimii și găsirea fericirii în acțiuni bazate pe dharma personală;
Moksha – obținerea eliberării conștiinței sau a Fericirii Divine Eterne Infinite

În lumina dharmei, scopul existenței umane este este unic și indivizibil, acela de a realiza Conștiința Cosmică dar acest scop pare a fi multiplu din cauza limitărilor personalității umane. În viața yoghină, pentru a reduce la minimum dificultatea de a înțelege Adevărul și de a fuziona cu El, fiecare dintre noi ne supunem unui sistem disciplinar numit tapas (practică spirituală).

Toate acestea (dharma, artha, kama și moksha) sunt fundamentele pe care trebuie să le urmărim concomitent în aspirația către perfecțiunea spirituală, astfel încât, încă de la început să putem simți o ascensiune gradată a percepției până la realizarea totalității ultime care este Absolutul.

De cele mai multe ori căutătorii spirituali pun accentul pe moksha (obținerea eliberării conștiinței), părând a uita de celelalte trei aspecte (dharma, artha și kama) prin care ne putem transforma complet. În prezent, societatea actuală pune realizarea materială și plăcerea, care sunt aspecte ale lui artha și kama, înaintea dharmei și, în același timp, ignoră moksha. Pe calea yoga acțiunile benefice le numim acțiuni dharmice, iar acțiunile contrare le numim adharmice. Dacă acțiunile noastre nu se nasc din dharma, o urmărire adharmică a oricărui scop al vieții nu ne poate aduce fericirea.

Deși purusharthas sunt numite cele patru dharmas ele sunt întâlnite și ca Artha Dharma
Kama Dharma și 
Moksha Dharma. Așadar cuvântul sanscrit dharma are o înțelegere mai profundă și trebuie interpretat în funcție de contextul în care este întâlnit.

Dharma, a trăi în conformitate cu scopul nostru interior și cu cel mai înalt potențial uman

Sufletul unei ființe umane care se naște pe pământ se adăpostește în cel mai potrivit trup necesar îndeplinirii îndatoririlor sale. Pe acest plan terestru, munca care trebuie realizată și îndatoririle sunt numite dharma ființei. În acest context dharma este privită ca datoria sau altfel spus adevărata vocație a unui om. Dharma unei ființe poate fi o combinație de lucruri și acțiuni dar pe măsură ce aceasta avansează în viață, diferite etape ale vieții pot necesita dharme și scopuri diferite. Purificându-și inima și trăind în acord cu ghidul interior al inimii sale omul poate să își identifice dharma, adevărata sa menire.

Calea dharmei este complexă, subtilă și întrunește mai multe aspecte. Dharma se referă la modul just de a acționa, de a conștientiza dimensiunile profunde ale ființei și la întreaga noastră interacțiune cu viața. Ea nu poate fi redusă la o simplă rutină sau formulă și necesită o adaptare constantă la ritmul vieții. Omul întreprinde acțiuni de dragul fericirii dar el nu atinge adevărata fericire și nici nu reușește astfel să pună capăt suferințelor deoarece este condus în principal de două motivații puternice:

(a) dorința (fără sfârșit) care are ca rezultat dobândirea și
(b) bucuria (plăcerilor senzuale) care sunt temporare și limitate.

Astfel omul își petrece întreaga viață pentru a îndeplini aceste două motivații și uită de țelul final. Dharma face apel la depășirea acestor motivații iar practica yoga ne oferă mijloace de a reconstitui personalitatea pe o treaptă superioară de valori ale vieții în vederea atingerii scopului final: Fericirea Divină Eternă Infinită.

Ca ființă umană individuală dharma primară ar trebui să se bazeze pe dharma universală din care sufletul nostru nu este decât o manifestare. Dharma, în acest sens mai profund ar trebui să fie fundamentul obiectivelor noastre, al plăcerilor și al căutării libertății (artha, kama și moksha). Cu toate acestea și mai ales în zilele noastre nu este întotdeauna așa.
Pentru a trăi o viață dharmică trebuie mai întâi să ne determinăm dharma primară ca suflet individual adică propria noastră dharma. Aceasta constă în dharma personală (svadharma), dharma socială și datoria față de univers ca întreg. În viziunea yoghină dharma este scopul pentru care am venit în această viață și reflectă acțiunile noastre (karma) din viețile anterioare. Este natura și datoria noastră ca Suflet Divin.

Deși dharma mai este uneori tradusă sau înțeleasă ca fiind o religie ea nu este neapărat o religie confesională sau un fel de ism. Dharma este mai degrabă o lege care operează în univers și prin care totul este menținut într-o stare de unitate, astfel încât să nu existe o împrăștiere a cuiva sau a ceva. Dharma este cea care ne face să simțim că existăm ca indivizi compleți. Este legea universală care guvernează întreaga realitate. O lege supremă care menține universul în echilibru, menține corpul, mintea, rațiunea, societatea și totul într-o stare de integrare perfectă. Dharma este legea care domnește pretutindeni și veșnic în univers, în fiecare aspect al creației, în fiecare grad al manifestării și inclusiv în propria existență. Dharma este, așadar, legea eternă și nu obiceiul sau religia unui popor.

Datorită multitudinii de opțiuni, nici o ființă umană inteligentă nu este pe deplin clarificată în ceea ce privește modul în care trebuie să acționeze, dar dharma se naște din modul în care suntem în interior. Dacă ne aflăm într-o stare de incluziune vom acționa în funcție de inteligența noastră individuală și în funcție de fiecare situație. Dacă nu ne aflăm într-o stare de incluziune sau dacă suntem într-o stare de „eu versus tu”, tot ceea ce facem este greșit. În această stare nimic nu este corect, însăși existența noastră este afundată în greșeală, deoarece am transformat-o în „eu împotriva ta”.

O cercetare a dharmei presupune să ne examinăm propria ființă interioară și viața pentru a  vedea care este cea mai bună cale pe care trebuie să o urmăm pentru a ne realiza întregul potențial, nu doar în carieră, avere sau relații, ci și în ceea ce privește conștiința, propria creativitate și Realizarea de Sine. Pe parcursul vieții putem avea dharma unui artist, a unui antreprenor, a unui vindecător, a unui yoghin sau oricare altă vocație. Cu toate acestea, ca parte a rolurilor noastre în viață, alături de svadarma (dharma personală) avem mai multe îndatoriri față de grupurile cu care lucrăm și cu care ne asociem dar și față de societate.

Svadarma nu este ceva ce ne este impus de circumstanțe ci o vocație pe care am acceptat-o în ordinea superioară a lucrurilor ca parte a unui proces necesar evoluției noastre. Cu prudență putem distinge între o slujbă și o corvoadă sclavagistă. Uneori, îndeplinirea unei sarcini poate fi dureroasă, dar durerea în sine nu este o definiție a muncii. Ne putem da seama dacă o prestație este o îndatorire sau o corvoadă după atitudinea care stă la baza îndeplinirii ei. Felul exterior al unei munci nu reflectă modul prin care clarificăm acest lucru. Diferența dintre o îndatorire sau o simplă corvoadă servilă o face atitudinea și intenția din spatele ei. Dacă într-un fel sau altul suntem capabili să descoperim o semnificație interioară sau o relevanță între o muncă și scopul final al vieții, atunci ea devine vocație. Fiecare acțiune pe care o întreprindem ar trebui să fie relevantă pentru scopul final al vieții noastre.

Din vremuri imemoriale cel mai important aspect al dharmei este Satyasya Satyam, adică Adevărul Adevărului (Adevărul Ultim). Pentru a realiza acest Adevăr, fiecare ar trebui să fie adevărat față de el însuși, să-și controleze și să-și supună ego-ul (care este asociat cu corpul și cu ideea de „al meu”, idee ce este în legătură cu lumea, lucrurile și dorințele sale), să fie devotat și să se abandoneze în totalitate Realității Supreme care este bunul Dumnezeu Tatăl.

Artha, stabilirea unor țeluri și repere care imulsionează și asigură scopul interior

Cuvântul sanscrit artha înseamnă scop sau obiect dar în acest context face referință la urmărirea scopurilor și a obținerii resurselor necesare pentru a ne susține viața într-un mod dharmic. Trebuie să fim atenți la obiectivele pe care ni le-am propus și mai ales atunci când ne străduim pentru a obține ceva în lumea socială. Natura scopului determină natura strădaniei noastre și tipul de energie pe care o vom crea pentru a-l atinge. Scopurile dharmice superioare sunt incluzive și grijulii, acestea nu izolează sau promovează conflicte și diviziuni. Scopurile adharmice sunt cele bazate pe violență, egoism sau diviziune, și urmăresc obținerea a ceea ce se dorește în plan personal fără a se ține cont de nevoile celorlalți. Acțiunile adharmice nu pot duce la o viață plină de sens și fericită. Obiectivele dharmice promovează viața trăită în conformitate cu scopul nostru interior și cu cel mai înalt potențial uman iar aceste obiective sunt cele care ajută lumea.

Artha implică abundență, prosperitate și inclusiv bani, obiective care sunt comune vieții umane mai ales în această epocă comercială. Gândirea vedică nu este împotriva prosperității și promovează bunele proceduri comerciale ca parte a vieții. Ordinea socială vedică nu este o formă de socialism și încurajează antreprenoriatul și dezvoltarea sectorului economic într-o manieră grijulie și responsabilă pentru întreaga societate. Cu toate acestea, este foarte important ca prosperitatea să aparțină Forței Divine și puterii conștiinței superioare, deoarece va fi folosită pentru a promova cauze mai înalte, și nu doar plăceri personale. A câștiga pentru Divinitate este o ocupație minunată care susține dharma și ar trebui onorați toți cei care susțin dharma cu bogății pentru binele tuturor. Astfel de abordări dharmice ale afacerilor și mijloacelor de trai fac parte, de asemenea, din managementul vedic. Ar trebui să existe abundență pentru toată lumea și acest lucru este posibil atunci când încetăm să încercăm să obținem lucruri doar pentru noi înșine.

Este foarte adevărat că necesitățile fizice ale corpului reprezintă o preocupare importantă și oricare ar fi aspirația spirituală pe care urmărim să o realizăm nu putem ignora faptul că avem un trup, că îl simțim acolo. Chiar și un aspirant spiritual avansat are anumite nevoi fizice cum ar fi protejarea împotriva căldurii și a frigului, a foamei și a setei, a soarelui și a ploii etc. Ignorând aceste lucruri esențiale corpul se poate îmbolnăvi chiar dacă va exista o aspirație spirituală sinceră sau chiar una inocentă. Totalitatea cerințelor materiale există și este cunoscută sub numele de artha, inevitabilul material.

Oamenii cred uneori că nu poți fi spiritual și bogat în același timp sau chiar că un căutător spiritual ar trebui să trăiască în sărăcie, dar nu este adevărat. Universul este abundent, iar sărăcia este doar o stare de conștiință. Dacă abundența este o calitate a Divinității, atunci urmărirea bogăției poate fi în contrast cu urmărirea Divinității? Dacă cineva se află într-o stare de sărăcie cu o grijă constantă pentru supraviețuire, îi va fi mai greu să urmărească spiritualitatea. Viața este prea scurtă pentru a renunța. Într-adevăr, este mai ușor atunci când nu există această grijă constantă pentru supraviețuire ca cineva să fie capabil să-și mute atenția de la grijile vieții. Important este să nu fim atașați de posesii sau de obținerea bogăției ci să ne bucurăm de ele. Pentru acela care trăiește în această stare de spirit, urmărirea bogăției nu este diferită de urmărirea Divinității deoarece vede abundența ca pe o formă a Absolutului. În această stare de detașare, poți recunoaște când ți-ai atins obiectivele financiare, iar dorința de a le urmări se stinge completând astfel calea eliberării finale, Moksha.

Kama Dharma, împlinirea dorințelor inimii și găsirea fericirii în acțiuni bazate pe dharma personală

Kama Dharma nu se referă doar la oricare urmărire a dorinței, a plăcerii sau a fericirii ci se referă la urmărirea plăcerii, bunăstării și fericirii prin dharma. Ea nu ne încurajează să alergăm doar după plăcerile exterioare ale vieții. Fericirea este dreptul nostru din naștere dar ar trebui să învățăm să urmărim fericirea acolo unde ea sălășluiește în adevărata sa lumină, în împlinirea interioară și nu doar în plăcerile exterioare.

Fericirea dharmică nu înseamnă doar îndeplinirea dorințelor noastre sau obținerea a ceea ce ne dorim, ci a ne bucura de ceea ce facem și de modul în care îi putem ajuta pe ceilalți. Ar trebui căutate plăcerile care înalță și înobilează sufletul pentru că acele plăceri sunt cele care dezvoltă un rafinament și o sensibilitate mai profundă. Trebuie să evităm acele dorințe care în cele din urmă ne fac să ne simțim corpul greu, care ne epuizează sau ne plictisesc mintea. Viața ne pune la dispoziție o varietate de moduri sau căi de a obține satisfacție și plăcere. O astfel de plăcere adevărată o regăsim în frumusețea naturii, în artă, în practica spirituală și chiar în serviciile pe care le putem oferi celorlalți.

Deoarece nu toate dorințele reflectă nevoile noastre reale, capacitățile sau cele mai înalte obiective, pe măsură ce progresăm pe cale învățăm să distingem cu atenție între ceea ce înseamnă a urmări dorințele și ceea ce înseamnă a urmări realizarea Sinelui. Kama adharmică este pur și simplu urmărirea dorințelor de dragul lor, auto-indulgență și disiparea energiilor. Ea include, de asemenea, dorința împotriva dharmei care promovează conflictul și suferința.

Fericirea este însăși natura noastră, propria noastră conștiință de sine ananda (beatitudine). Putem experimenta această fericire interioară în viața exterioară doar atunci când suntem înrădăcinați în dharma și în utilizarea corectă a resurselor noastre exterioare. Ar trebui să învățăm să descoperim fericirea interioară urmându-ne vocația și obiectivele dharmice pe care dorim să le atingem. Kama este împlinirea dorințelor sub diverse forme – să fii prosper, puternic, rafinat sexual și continent etc. Kama susține că dorințele ar trebui să fie îndeplinite într-o stare de conștientizare și fără a face rău nimănui în acest proces. Cu toate acestea, pentru ca cineva să evolueze și să ajungă la destinația finală (moksha), bariera dorințelor trebuie să fie depășită.

Moksha Dharma, obținerea eliberării conștiinței, a Fericirii Divine Eterne Infinite

O conștiință liberă este acea conștiință unită cu Absolutul. Moksha face apel la căutarea eliberării conștiinței și a cunoașterii spirituale superioare prin dharma. Toate suferințele, dificultățile și toate problemele noastre sunt cunoscute de către Ființa Supremă iar atunci când există o aspirație arzătoare într-o inimă sinceră Dumnezeu o va împlini. Un străvechi dicton al fericirii spune: „Încrede-te în Dumnezeu și fă ceea ce trebuie”. Dorința realizării spirituale și intensitatea ne conduc la succes și nu neapărat numărul de ore – deși numărul de ore contează și el atunci când concentrarea minții nu este suficient de puternică.

Moksha este eliberarea, realizarea Sinelui, scopul și destinația finală a nașterii umane. Este stadiul realizării interioare și a uniunii conștiinței cu energia (Shiva Shakti), experiența unității cu întregul Univers, emanciparea finală a ființei umane și eliberarea sufletului din robia transmigrației, viețuirea în acel spațiu nemărginit care nu se află sub dominația minții sau a condiționărilor exterioare. 

Suntem tentați să credem că moksha, eliberarea spirituală vine mai târziu, iar dharma, artha și kama înainte. Adică, astăzi este dharma, artha și kama iar mâine apare moksha. Dar eliberarea nu se află în viitor, ea se manifestă chiar aici și acum și este prezentă de asemenea în mod imanent în dharma, artha și kama. Viața spirituală este minunată și satisfăcătoare, oferă descoperirea și împlinirea vocației (dharma), direcționarea benefică a resurselor (artha), fericirea împlinirii inimii (kama) și elibearea conștiinței (moksha) reunite armonios într-o formă vitală a modului de a trăi.

Abordarea dharmică ne îndreaptă mereu către aflarea unor scopuri pure și către utilizarea benefică a resurselor vieții. Acesta este drumul către fericirea adevărată și spre eliberarea sufletului (moksha).

Karma în raport cu dharma individuală

Deși occidentul a dat karmei o anumită conotație negativă, karma literar înseamnă acțiune. Karma sau actiunea și dharma sunt inerent legate între ele. Evoluăm, ne rafinăm și acționăm (karmaprin dharma

Când svadarma se manifestă prin karma înseamnă că acțiunile noastre sunt stabilite în dharma iar acest lucru reflectă faptul că suntem în armonie cu marile legi ale naturii. 

Acest lucru poate fi realizat prin intermediul a două principii simple de acțiune dharmică care rebuiesc urmate:

  • Evitarea karmei adharmice. Este esențial să evitați acțiunile care nu susțin scopul final al vieții și cele care merg împotriva binelui tuturor.

  • Cultivarea karmei dharmice. Lăsați acțiunile dumneavoastră să reflecte dharma personală (svadharma). Puneți în acțiune valorile dharmice și principiile înalte.

Orice acțiune cu adevărat dharmică este un fel de Karma Yoga (serviciu dezinteresat). Dharma începe cu datoria față de sine și cu datoria față de întreaga viață. Karma Yoga (serviciul dezinteresat) este o formă de dăruire (yajna) sau de a face ceva sacru pentru a susține dharma. A lucra pentru și a-i servi pe ceilalți este o modalitate minunată de vindecare interioară și de punere în evidență și acțiune a capacităților noastre mai profunde. Karma Yoga presupune dezvoltarea unei conștiințe superioare și a dăruirii a ceea ce avem mai bun ca ofrandă adusă Divinității. Această atitudine (și acțiunea care rezultă din ea) ne permite în mod natural să ne îndeplinim adevărata și cea mai înaltă dharma.

Cultivarea valorilor dharmice superioare

Din umbră, moralitatea poate părea a fi un fel de constrângere exterioară dar în forma sa reală legea nu este un fel de „trebuie”, legea este eliberatoare, o necesitate, și pentru aceasta nu poate fi numită constrângere. Legea naturii se află atât în exterior cât și în interiorul nostru acolo unde devine o acceptare conștientă a valorilor eterne.

Mulaprakrti sa încercat a fi interpretată ca substanța primară din care derivă toate celelalte lucruri din univers, cauza materială a universului și a tot ceea ce există, baza infinită, eternă și neschimbătoare din care se nasc toate lucrurile. Unii gânditori indieni antici o numeau Maya. Într-o încercare de a o înțeleage mulaprakrti poate fi interpretată ca realitatea „nemanifestată” sau „nevăzută” care stă la baza tuturor manifestărilor, sursa gunas-urilor (a calităților). Cel mai adesea este întâlnită sub numele de Prakrti.

În limba sanscrită Prakriti este numele dat naturii, iar legea naturii este legea sa. Trăim cu senzația că natura se află în exterior, dar noi suntem natură în toate privințele și fiecare fibră din trupul nostru este o parte din ea. Natura cuprinde legile fizice, biologice, psihologice și de asemenea, pe cele intelectuale, morale și spirituale. Într-un final ea este legea Absolutului care operează în acest univers, iar această lege poartă numele de Dharma.

Viața dharmică se bazează pe o educație care susține și impulsionează valorile eterne și universale de care ne putem bucura cu toții pentru a ne îmbunătăți viața dar acest lucru necesită un efort din partea fiecăruia care să ne îndrepte către o practică spirituală susținută numită tapas, ce este însăși practica care nu se opune dezvoltării clarității minții.

Așadar a împlini dharma nu înseamnă că facem ceea ce vrem ci mai degrabă că lucrăm pentru creșterea, dezvoltarea și depășirea limitărilor noastre anterioare. Dharma înseamnă să căutăm ceea ce este cel mai înalt și nu ce este convenabil. Doar atunci când Divinul ne permite să realizăm ceva nou, extraordinar sau dincolo de capacitățile noastre anterioare, ne putem simți cu adevărat fericiți și împliniți.

Astfel de valori dharmice le regăsim în fundamentele gândirii yoghine Yamas și Niyamas pe care le abordăm încă din primele luni în cadrul cursului nostru de Yoga Integrală.

Glorioasă este această cultură Indiană care a conceput aceste idei, deoarece ele au ca fundal Eternitatea. 

sus